Jurnalistul Gazzettei dello Sport, Dominique Antognoni, ii ia apararea lui Adi Mutu in cazul Chelsea si critica modul in care presa din Romania il ataca pe jucator de cate ori se iveste ocazia.

“Daca Mutu s-ar fi numit Mutulinho (n.r. ar fi fost brazilian) ar fi valorat 50 de milioane de euro. Insa nu s-a nascut la Rio, ci la Pitesti. In acest moment Pato si Ronaldinho fac cat jumatate din Mutu“, scrie jurnalistul italian care pune la zid si presa din Romania: “Se spunea in Romania ca Mutu nu este pregatit pentru Europene pentru ca era prea nervos. Cum poate fi un om care tine toata nationala in spate?Dupa ce a ratat penalty-ul cu Italia toata presa romana i-a reprosat in cor: ” Din cauza ta nu ne-am calificat!” L-au masacrat fara sa tina cont ca el era cel care trebuie sa centreze si tot el sa dea cu capul la nationala, atat de slaba era nationala Romaniei. Aici il excludem pe Chivu.L-au facut in toate felurile, au mers pana acolo incat i-au reprosat ca s-a dus la Miami la nasterea fetitei sale. Lucrurile au fost mai rele dupa scandalul cu Chelsea cand l-au facut “drogat” in toata presa.“

“Chelsea nu are dreptate in cazul Mutu. Puteau sa astepte perioada de suspendare si sa-l recheme la echipa pe Mutu. Si-ar fi recuperat investitia. Ei insa l-au dat afara si au ales sa creeze un scandal urias iar acum cer daune exorbitante”, mai spune ziaristul italian.

În loc să-i mulţumim marelui antrenor, noi ne grăbim să-l punem la zid! Nedrept şi trist

Sigur, Gaţu are dreptul să-l demită pe Tadici de la conducerea “naţionalei” de handbal feminin pe motiv că aceasta a decepţionat la JO şi nu şi-a îndeplinit obiectivul. Că nici Gaţu însuşi, ca preşedinte al FRH, nu şi l-a îndeplinit şi nu-i arată nimeni uşa e alt subiect, pe care n-ar strica să-l abordăm. Surprinzător e însă că lui Tadici i se reproşează acum atît clasarea dezamăgitoare a echipei, cît şi numeroasele deficienţe de comportament. Ar fi un bădăran care-şi jigneşte jucătoarele şi un satrap care le supune unui regim de cazarmă etc. Un dictator. Probabil că, dincolo de exagerările de rigoare, lucrurile au stat cîteodată chiar aşa. Numai că ele erau cunoscute, sau ar fi trebuit să fie, în Momentul în care FRH l-a numit în funcţie pe cel poreclit ţăranul. Un tehnician care, Şi pentru că a făcut 56 de ani, E socotit de modă veche. Pasămite, aparţinînd unei şcoli şi unei atitudini depăşite, Tadici ar fi, îl atacă inamicii, un fel de Halagian al semicercului.

Vorba unui clasic, din copacul prăbuşit toţi taie lemne. Ca atare, iată-l pe Tadici în mijlocul unei animozităţi generale, repudiat de cîteva dintre elevele sale şi hulit de oficialii Federaţiei, cu vicepreşedintele Paleu, cine-o fi dînsul?!, la pupitrul de comandă. într-o astfel de situaţie, îi e dificil să se apere. Puţini îl ascultă, iar şi mai puţini îl sprijină. Din preotul handbalului a devenit peste noapte groparul acestuia!

Fără îndoială că Tadici are şi defecte. La urma urmei, nimeni nu-i perfect pe lume, poate doar Gaţu şi Paleu. Pare însă o enormitate, chiar o blasfemie, să i se impute şi că nu s-ar pricepe, că n-ar fi meseriaş Cum să-l consideri impostor, făcătură, pe omul care a reuşit cu “naţionalA” Şi cu Oltchim Rîmnicu Vîlcea cele mai frumoase rezultate din istoria modernă a handbalului nostru?! Oricît l-ai duşmăni pe Tadici, acceptînd că trufia acestuia a stîrnit ostilitate, iar cariera lui invidie, n-ai cum să ignori că, pînă să ducă echipa reprezentativă la JO, unde handbalul feminin a fost singurul joc sportiv tricolor prezent, a calificat-o în finala Mondialelor din 2005 şi în semifinalele aceleiaşi competiţii din 2007. Cu Oltchim a cucerit, între alte trofee, Cupa Cupelor şi Supercupa Europei, ambele în 2007. Performanţele respective fiind greu de uitat, iar de contestat nici atît, meritele lui Tadici sînt imposibil de tăgăduit. Doar un  răuvoitor şi-ar asuma un asemenea risc.

Evident că pe marginea mazilirii în discuţie se poate discuta, cu argumente pro şi contra, la nesfîrşit. Din punctul meu de vedere, ca şi al multor altora, lucrurile sînt însă clare şi, din păcate, triste. Nu numai că nu ştim să ne preţuim cum se cuvine antrenorii, dar nu ştim nici să ne despărţim de ei. Din care pricină, nerecunoscători, în loc să-i strîngem mîna lui Tadici, îl punem la zid. Nu-i corect.

Visul dinamoviştilor s-a împlinit, începând de astăzi Tamaş este jucătorul celor de la Dinamo. Fundaşul echipei naţionale a fost împrumutat de la Auxerre la Dinamo pentru un an. După ce nu a fost folosit în meciurile amicale şi nici în primele etape din Franţa, Tamaş s-a certat cu Jean Fernandez antrenorul celor de la Auxerre şi a făcut tot posibilul să revină la Dinamo.

“Este un vis devenit realitate, sunt cel mai fericit om din lume. Le mulţumesc lui Ioan Becali şi lui Victor Becali pentru că l-au adus pe Tamaş. Mâine o să îi vină cartea verde şi este deja în lotul pentru meciul lui Dinamo contra Rapidului” a declarat Turcu în exclusivitate la Sport.ro

Imediat după ce transferul a devenit oficial, Tamaş, proaspăt devenit dinamovist, a declarat:

“Eu le-am promis mai demult domnului Badea şi domnului Borcea că mă voi întoarce la Dinamo. Totul s-a realizat peste noapte pentru că Dinamo are pile bune la Auxerre. Eu sunt mai nebun, am semnat pe viaţă cu Dinamo şi abia aştept să ajungem în Champions League. Important este că de astăzi sunt în alb-roşu şi nu mă sperie concurenţa de la Dinamo, la toate echipele pe unde am jucat a fost concurenţă mare” .

Interesant este faptul că aseară, la finalul partidei amicale cu Letonia, Tamaş nu ştia că transferul său la Dinamo va fi oficializat astăzi. El a fost auzit de unul dintre reporterii ProSport zicându-le unor apropiaţi că dacă ar putea ar veni şi mâine la Dinamo! Coincidenţă sau nu, transferul său în Groapă s-a realizat chiar a doua zi!

CARIERA LUI TAMAŞ:

Gabi Tamaş, 25 de ani, a debutat în prima ligă cu Dinamo, în august 2002, la un Dinamo-Ceahlăul 5-0. Are 46 de meciuri în prima divizie din România şi cinci goluri marcate. Debutul în fotbal l-a făcut cu FC Braşov, în sezonul 1998-1999.

Este pentru a treia oară când Tamaş va evolua pentru Dinamo. Pe lângă sezonul 2002-2003, Tamaş a mai jucat în Ştefan cel Mare şi în perioada 2004-2006. De-a lungul carierei, internaţionalul român a mai evoluat la Galatasaray, Spartak Moscova, Celta Vigo sau Auxerre. În această vară a fost la un pas de a semna cu gruparea scoţiană Celtic Glasgow, dar a preferat să ajungă sub comanda lui Rednic.

Pentru cei foarte tineri, războiul declaraţiilor e caraghios şi lipsit de sens

Bucureşti, 2008, vara respiră pîrjolul final. Olimpiada se stinge. S-au terminat concediile, copiii îşi petrec ultimele zile de vacanţă. Acasă, la bloc, la birou, în faţa calculatorului, cu mîinile arcuite deasupra tastaturii şi cu ochii pîlnie pe monitorul LCD. Cînd nu sînt pe mess, cînd nu downladează filme şi cînd se plictisesc pînă şi de Counter Strike, intră pe site-urile de sport. Se cheamă că fac mişcare.

Vlad şi Mihai sînt doi puşti cu adevărat fericiţi. Săptămîna asta au descoperit un game interesant, lansat de două cluburi bucureştene. Rapid contra Dinamo. Tag-uri: derby, război, brichete, chibrituri, cîini. Nu înţeleg ei prea bine regulile, dar tentaţia bate orice obstacol. Jocul e cool.

Vlad: Eu ţin cu Rapid!
Mihai: Bravo, eu ţin cu Dinamo!

Vlad: Ha, cu avortonii ăia!
Mihai: Nu ştiu ce sînt ăia avortoni. Tu ştii?

Vlad: Sînt ăia care au intrat cu tancurile sovietice în România!
Mihai: Şi cine erau sovieticii?

Vlad: Nişte oameni răi. Noi am fost buni mereu. Ceferişti, nu miliţieni.
Mihai: N-am auzit de miliţieni. Dar aţi jucat în Divizia B, nu aţi bătut pe nimeni.

Vlad: Nu ştiu ce-i Divizia B, dar nu poate fi ceva de rău. Noi am fost mereu singuri împotriva tuturor!
Mihai: Şi farmecul vieţii voastre era să vă uitaţi la noi cum cîştigam titluri.

Vlad: Normal, pentru că aţi folosit mijloace specifice. Noi eram săraci şi cinstiţi. Ne-aţi atacat istoria, fiinţa.
Mihai: Vorbe, noi cîştigam mereu! Şi acum e la fel.

Vlad: De-aia vă pregătiţi de Champions League şi nu ajungeţi niciodată acolo.
Mihai: Bine că aţi ajuns voi! Cu Rednic ce aţi avut?

Vlad: Cine e Rednic? Eu sînt cu Peseiro. Hai să vorbim despre meci, despre fotbal.
Mihai: Habar n-am ce-i aia Peseiro, o parolă? Şi ce să vorbim despre meci?

Vlad: Echipe, tactici, chestii din astea…
Mihai: Mă laşi, pe cine interesează? Şut, gol, ofsaid, aut, corner. Prostii. Altceva. Ai auzit ce a zis Turcu, e rost de bătaie pe Podul Grant!

Vlad: Eu nu îl ştiu pe Turcu, îl ştiu pe Arabu’ nostru care bagă bani la echipă. Şi nu va fi nici o bătaie, că aduc jandarmi.
Mihai: Păi, atunci eu nu mai joc. Şi nu mai ţin cu Dinamo

Vlad: Ai dreptate prima oară pe ziua de azi. E o tîmpenie de joc. Nici eu nu mai ţin cu Rapid. Hai înapoi pe mess că ne-au dat ăia dispăruţi.
Mihai: Nişte avortoni!

Pe forumul dedicat suporterilor, fanii “cîinilor” au scris: “Voi sunteţi avortoni, vă vom bate sâmbătă”. După aproximativ 30 de minute s-a scos de pe site forumul.z

Suporterii dinamovişti aşteaptă cu nerăbdare să-l vadă la lucru pe Julio Cesar Correa, apărătorul brazilian adus în această vară. O carte de vizită impresionantă în dreptul stoperului de 29 de ani, care a trecut în carieră pe la coloşii Real Madrid şi AC Milan.

Cum se mişcă el pe teren povesteşte Iorgos Mazias, de la cotidianul grec Sportday, care l-a văzut pe Cesar timp de doi ani în tricoul lui Olympiakos: “Cesar este un jucător puternic, care posedă calităţi deosebite pentru un fundaş. Are un bun plasament, vede foarte bine jocul şi înscrie destul de des din faze fixe. Dar are o mare problemă, nu este deloc constant. Poate face un meci perfect, dar are şi momente în care gafează incredibil. Şi nu prea se face remarcat în meciurile cu miză mare. Cînd este nevoie de el, clachează. Inconstanţa i-a fragmentat atît de mult cariera, el nereuşind să petreacă mai mult de două sezoane la acelaşi club”.

Iorgos explică şi de ce Julio Cesar nu a mai rămas la Olympiakos: “El mai avea doi ani de contract cu formaţia din Pireu, dar a greşit grav în derbyul cu AEK Atena din sezonul trecut. Olympiakos a pierdut partida din cauza lui, iar antrenorul i-a reziliat contractul imediat după acea partidă”.

1 milion de euro era salariul anual al lui Julio Cesar la Olympiakos Pireu, adică jumătate faţă de cît ar putea lua în Ştefan cel Mare

160.000 de euro este suma pe care a încasat-o Julio Cesar în momentul în care a semnat cu Dinamo ca jucător liber

120.000 de euro pe sezon este salariul lui Julio Cesar în Ştefan cel Mare, sumă necondiţionată de evoluţiile brazilianului

Unii sunt echipa frizerilor, altii echipa ceauseilor, marinarilor, otelarilor, daca stam sa cautam in Liga 1 fiecare echipa are cate un grup de oameni carora o echipa “le apartine”. Rapid, cei cu care avem neplacuta ocazie de a ne intalni in fiecare an, apartine fara discutie tagmei gunoierilor, de unde si poreclele cu care sunt etichetati: pubelele, recycle bin boys (aici suntem siguri ca le-ar trebui traducere), tomberoanele, REBU-sistii etc. Pe buna dreptate am putea zice, pentru ca de fiecare data inainte de un meci important reprezentantii acestui club flatulent cauta mizeria cu o asiduitate demna de o cauza mai buna, strangandu-o la piept ca pe un avut de pret.

Apropierea de meciurile importante din campionat se pare ca le produce o stare de neliniste pe care nu si-o pot stapani de fel, recentul atac, venit din canalele de evacuare a apelor reziduale parca, o demonstreaza cu prisosinta. Este suficient sa urmaresti ziarele sa vezi cum reprezentanti de seama ai acestui club se intrec in a arunca cu “comoara de la piept” in absolut toata lumea, in majoritatea cazurilor neprovocati, murdarind cumplit imaginea fotbalului romanesc si asa incercata de atatea mizerii de partea ovina a lui. Inteleg sa te aperi cand esti atacat, inteleg s-o faci cu decenta si in limitele comportamentului civilizat, insa din pacate aceste lucruri sunt complet necunoscute si deloc pretuite in Giulesti, dupa cum baietii ne-o dovedesc fara urma de dubii.

Ma uit in spate la ultimele 10 meciuri directe dintre noi si ei si stau si ma scarpin in cap. Trecand peste milogelile lor inerente atunci cand pierdeau sau laudele de prost gust atunci cand castigau, ele s-au desfasurat in conditii normale, cat de cat, arbitraje in limita rezonabilului, uneori favorizand putin pe ei alteori poate pe noi. Incidente in tribune in limita “normalului” (Made in Romania). Totusi rapidistii se agata cu incrancenare de o perioada pe care 90% din suporterii ei nu au trait-o si nici ca au habar ce a fost si cu ce s-a mancat. Prezentul, clar, nu prea le convine. Intelegeam furia lor (si chiar ma bucuram sa vad, in sinea mea) cand jucau cu spurkkatii meci direct, acolo unde au fost furati pe fata in nenumarate randuri, recent si in trecut, ea fiind poate justificata, mai ales in conditiile care suporterii de la ambele echipe sunt un soi de veri, cu stramosi comuni ce se trag tocmai de la Fluviul Gange si regulile de comportament civilizat sunt tot atat de straine ca si sapunul sau deodorantul pentru ambii. Dar noi ? Ce le-am facut acestor “oameni”, in afara ca i-am invatat fotbal mai mereu ?

Scandalul provocat de ei este departe de a ne atinge, insa este clar ca suntem beneficiarii lui, cu toate ca cei care l-au pornit sperau exact pe dos. Antipatia produsa la toate nivelele de catre cei care se semneaza “Conducere Rapid” nu va putea sa nu le provoace rau la meciul de duminica. In mod paradoxal ei nu isi dau seama de asta. Avem de a face clar cu un complex de inferioritate cras, care deja are nevoie de tratament specializat pentru ca da foarte rau pe dinafara. Speram si noi la randul nostru ca aceasta manifestare sa isi gaseasca ecou la FRF sau LPF pentru a fi pedepsita, pentru ca depaseste clar limita bunului simt pe care ne straduim din rasputeri a-l aduce in fotbal. Noi vom vorbi pe teren duminica, este clar, pana atunci poate ignoranta, neglijarea acestor … nu stiu cum sa le zic … fiind o masura care poate (POATE) ii va face sa gandeasca la ce fac. Daca au cu ce !

Intr-o tara in care nu poti pune baza pe ceea ce spun conducatorii, indiferent ca apartin politicii sau fotbalului, nu putem crede nici declaratiile lor cu privire la bugetele cluburilor din Liga 1. Bugetul lui CFR Cluj, cu tot cu investitiile de la stadionul „Constantin Radulescu”, ba este 30 milioane de euro, ba 35 sau 38. Al formatiei de langa cele doua cimitire Ghencea este intre 20 si 30 milioane de euro, al lui Dinamo este 15 milioane de euro, apoi este nelimitat, ajungand in cele din urma „sa se invarta in jurul a 20 milioane de euro”.

Pe 4 august, intr-o interventie telefonica la Special / Sport.ro, Cristi Borcea spunea ca „bugetul lui Dinamo este nelimitat”. Dupa exact o saptamana, Cristi Borcea declara la aceeasi emisiune ca bugetul lui Dinamo „se invarte in jurul a 20 milioane de euro”. De altfel, nu era prima data cand Borcea spunea ca Dinamo are buget nelimitat. Aceeasi declaratie o mai facuse si in decembrie 2006, antrenor fiind si atunci Mircea Rednic: „El are toata libertatea, mai putem aduce patru sau cinci jucatori. Bugetul va fi nelimitat”.

Tot in aceeasi perioada am asistat la o cascada de declaratii in ceea ce priveste circuitul cardului magic in departamentul managerial al FC Dinamo. Mai in gluma, mai in serios cardul se plimba pe traseul Borcea – Rednic – Turcu si retur cu sau fara PIN-ul de autorizare al platilor pentru transferuri.

Avand in vedere cele prezentate mai sus, DjSteve propunea fanilor dinamovisti un chestionar, unde trebuiau sa aprecieze bugetul echipei noastre. Au votat aproape 3000 de persoane, rezultatele finale fiind:

Cat de mare credeti ca e bugetul lui Dinamo?

a) Nelimitat – [14%]

b) 20 milioane de euro – [8%]

c) In jur de 15 milioane de euro – [7%]

d) In jur de 10 milioane de euro – [16%]

e) Nu mai mult de 5 milioane de euro – [20%]

f) Avem buget? – [35%]

Concluzii:

- 22% din cei ce au votat ii dau dreptate lui Cristi Borcea cu privire la bugetul echipei. Dintre acestia, 64% au optat pentru prima „estimare” a lui Borcea (buget nelimitat), in timp ce 36% au mers pe „estimarea” de peste o saptamana (20 milioane de euro).

- 7% au votat pentru un buget in jurul a 15 milioane de euro, acesta fiind primul buget anuntat de actionari cu o luna inainte de inceperea noului sezon.

- 16% au optat pentru un buget de 10 milioane de euro, acesta fiind, probabil, cel mai apropiat de realitate.

- 55% din fanii dinamovisti sunt sceptici in privinta bugetului „cainilor” pentru sezonul 2008-2009. Dintre acestia, 36% sunt de parere ca avem un buget pentru o echipa de mijlocul clasamentului (FC Arges are anuntat un buget de 6 milioane de euro), adica undeva in jur de 5 milioane de euro. Ceilalti (64%) au optat pentru varianta f) – Avem buget?

- Venirea lui Julio Cesar la Dinamo a schimbat procentele la acest chestionar. Daca pana la venirea lui numai ultima varianta avea aproape 50% din optiuni, dupa anuntul sosirii acestuia la Dinamo, procentele primelor 2 variante au crescut semnificativ, in special varianta cu „bugetul nelimitat”.

AUR la sol pentru Sandra Izbaşa!

Sandra Izbaşa vine cu a doua notă din calificări, iar la ultimele europene câştigase aurul la sol.

Principalele ei concurente sunt campioana en titre, americanca Johnson, chinezoaica Cheng, campiona lumii în 2006 şi brazilianca Santos, aur în 2003.

Dar, cea mai periculoasă poate fi Nastia Lukin, campioana olimpică la individual compus.

Nota lui Santos: 14,975.

Nota Pavlovei: 14,125.

Nota lui Cheng Fei: 14,500.

Nota Nastiei Lukin: 15,425

SANDRA IZBAŞA : 15.650

Sandra a avut nervii tari şi şi-a depăşit clar adversarele. Practic, victoria ei este incontestabilă, primele care au felicitat-o fiind chiar principalele ei adversare. Acum, urmează festivitatea de premiere

Atleta română în vârstă de 38 de ani a fost cronometrată cu timpul de 2 ore, 26 de minute, 44 de secunde, realizând cea mai bună performanţă a ei în acest sezon şi devansându-le pe kenyanca Catherine Ndereba (2:27.06) şi pe chinezoaica Chunxiu Zhou (2:27.07).

Constantina Diţă Tomescu, care locuieşte şi se antrenează în Statele Unite ale Americii, se află la a doua participare la Jocurile Olimpice, după JO de la Atena din 2004, unde s-a clasat pe locul 20. Sportiva română mai are în palmares o medalie de bronz la Campionatele Mondiale de la Helsinki, din 2005, în proba de maraton, precum şi două medalii la Mondialele de semi-maraton, una de aur, în 2005, la Edmonton şi una de bronz, în 2004, la New Delhi. De asemenea, atleta română a câştigat, în 2004, maratonul de la Chicago.

Celelalte două reprezentante ale României în proba de maraton de la JO-2008 au încheiat cursa între primele 20. Astfel, Lidia Şimon, vicecampioana olimpică de la Sydney, din 2000, s-a clasat a opta (2:27:51), iar Luminiţa Talpoş a încheiat pe 18 (2:31:41), din 80 de sportive care au luat startul în proba de maraton de la Beijing.

Delegaţia României la Jocurile Olimpice de la Beijing are în prezent şase medalii, dintre care trei de aur (judoka Alina Dumitru la categoria 48 kg, canotoarele Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu la dublu rame fără cârmaci şi atleta Constantina Diţă Tomescu la maraton), una de argint (scrimera Ana Maria Brânză la spadă) şi două de bronz (echipa feminină de gimnastică a României şi scrimerul Mihai Covaliu la sabie).

Venind din România, primul lucru care te uimeşte când intri în baza de canotaj de la Shunyi este afluenţa de spectatori. 15.000 de fani agită steaguri de toate culorile în tribune, cele mai multe fiind britanice. Evident, de vreme ce în Insulă a fost consemnată prima cursă de canotaj, în urmă cu vreo 300 de ani. Apa este liniştită, vremea superbă, iar emoţiile sportivilor se simt chiar şi din tribună, aduse pe ecranele imense de camerele de filmat, aflate peste tot. Prima zi de finale a venit cu speranţe pentru români. La o săptămână după primul aur olimpic la Beijing, cucerit de judoka Alina Dumitru, se aştepta ca la zestrea delegaţiei să se mai adauge un titlu. Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu porneau favorite în proba de „doi fără cârmaci”, pe care o câştigaseră şi la Atena. Mai mult, Andrunache punctase şi la Sydney, în 2000, alături de Doina Ignat.

S-au instalat la şefie de la 1.000 m

Cursa româncelor a fost a treia în program. Trei minute de întârziere au sporit tensiunea. Geta şi Suzi au pornit bine, menţinând un loc în plutonul fruntaş. Locul trei de la 500 de metri nu a îngrijorat pe nimeni: loviturile lungi şi tehnica perfectă le permitea să se menţină în cursă chiar şi cu efort mai mic decât adversarele. De la 1.000 de metri, au luat conducerea. Chinezoaicele au ridicat strocul, dar valoarea şi pregătirea româncelor au fost superioare.

Şi-au urcat singure barca pe supoţi

Victoria le-a descătuşat: bucurie pe ponton şi lacrimi la festivitatea de premiere. Apoi, sute de felicitări, dar nu şi favoruri: când au ajuns la hangar, nu le-a ajutat nimeni să care barca până pe suporţii speciali. Poate că şi de aici porneşte forţa acestor fete extraordinare: au răzbit mereu prin forţele proprii, fără protecţie sau vreun statut special!

3 victorii consecutive în proba feminină de două rame fără cârmaci are România la ultimele trei ediţii ale JO

E OFICIAL: Julio Cesar la Dinamo

Dinamo a reusit bomba transferurilor aducand in Groapa un fundas central cu o impresionanta carte de vizita, Julio Cesar Santos Correa (a nu fi confundat cu altii cu acelasi nume). Julio Cesar “al nostru” este jucatorul care in 2000 castiga Cupa Campionilor Europeni cu Real Madrid si mai apoi a jucat la AC Milan, Benfica, Bolton si in ultimul an la Olimpiakos Pireu. Fundasul este in varsta de 29 de ani si este remarcabil faptul ca inscrie multe goluri, anul trecut a reusit 7 in 41 de meciuri la greci. Jucatorul a fost adus liber de contract si va avea drept de joc in meciul cu Rapid.

Noul fundas al lui Dinamo a mai jucat in trecut la echipele:

Julio Cezar care a semnat pe 2 ani de zile cu Dinamo, va fi prezentat maine 13 August 2008, intr-o conferinta de presa ce va fi organizata de clubul Dinamo.

Selecţionerul e mulţumit de evoluţia României la Euro şi e dezgustat de critici

Interviul lui Radu Naum ne-a risipit speranţele. Nu s-a schimbat. E acelaşi Piţurcă. Orgolios, singuratic şi obtuz. Purta o cămaşă albă, culoarea umilinţei din meciul cu Olanda. NU A OFERIT EXPLICAŢII, A PLĂTIT POLIŢE. LE-A DEMONSTRAT CONTESTATARILOR CĂ ŞTIE SĂ JOACE ŞI OFENSIV CÎND E CĂLCAT PE COADĂ. După aproape două luni de tăcere, concluzia selecţionerului anulează orice speranţă: “Am făcut o figură frumoasă într-o grupă extrem de puternică. Am ratat de puţin calificarea”. Chiar aşa? Cu un singur gol marcat, cu cele mai puţine cornere, cu doar 7 şuturi pe poartă în trei partide? Cine a văzut partida cu Olanda, ştie că nu meritam să ne mai aflăm în treabă pe la Euro. Cică nu am stat cu fundul în poartă, cum s-a plîns şi Mutu, ne-am apărat organizat. Figură frumoasă, pe naiba! Să-ţi facem şi o statuie?

CONVOCĂRILE PENTRU TESTUL CU LETONIA CONFIRMĂ CĂ PIŢI NU A ÎNŢELES NIMIC. Iar jucăm cu Florentin Petre, mergem tot pe mîna lui Contra. În locul “Piticului” de la Groznîi puteau fi încercaţi Torje sau Szekely. Porto se felicită că l-a luat pe Săpunaru, dar fostul rapidist trebuie să aştepte pensionarea lui “Guriţă”. Pătraşcu de la Chievo, Ghioane de la Kiev nu primesc nici o şansă, în schimb Nicoliţă nu va lipsi de pe listă.

Deşi lasă impresia unui tip inflexibil, Piţurcă şi-a călcat pe orgoliu în relaţia cu Mutu. A acceptat ca “Briliantul” să fie alături de soţie, la naştere, în loc să fie în cantonamentul din Antalya. S-a temut că Mutu îl va sfida şi va fi nevoit să renunţe la vîrful Fiorentinei. Pe Mutu l-a înţeles, e timpul să înţeleagă şi doleanţele publicului. La suporteri e mai greu să renunţi decît la un atacant.

VORBIM ÎN VAN, PIŢURCĂ NU RĂSPUNDE ÎN FAŢA NIMĂNUI. NU-L INTERESEAZĂ CE CRED SUPORTERII, I SE RUPE DE MIRCEA SANDU. L-au enervat criticile Naşului şi a ţinut să-l pună la punct. Sandu nu se pricepe, că nu e antrenor. Aici, Piţi a fost nedrept. Sandu nu merita să fie ironizat după ce Ovrebo a fost al 12-lea jucător cu Italia. Dacă Naşul îl asmute pe arbitrul norvegian la amicalul cu Letonia, să-ţi arate că el e şeful?

Ca să justifice tactica meschină de la Euro, Piţurcă s-a întrebat retoric: “Cine e România?”. Ei bine, România sînt miile de fani ce au încurajat Naţionala în Elveţia. Mîndri, civilizaţi, europeni, fără complexe. Românilor le stă în fire să caute vinovaţi, dar iartă repede dacă nu sînt sfidaţi. S-au săturat să fie minţiţi, păcăliţi, ignoraţi. Nu se mai mulţumesc cu puţin, nu mai stau cu capul în pămînt. Uneori, România e doar o echipă de fotbal. Şi nu vrem să ne fie ruşine cu ea. Şi nici cu antrenorul ei.

După discuţia cu Naum, avem o singură veste bună pentru fanii naţionalei: plafonatul Domenech n-a fost mazilit de francezi.

Astazi, la Beijing, a avut loc festivitatea de deschidere a celei de a 29-a editii a Jocurilor Olimpice moderne. China ne-a oferit cu ocazia deschiderii oficiale a Jocurilor Olimpice o festivitate greu de descris in cuvinte. Sigur, la fiecare editie ne-a impresionat ceva, fiecare festivitate ni s-a parut la vremea respectiva deosebita, dar ce am vazut azi s-ar putea spune ca a depasit orice imaginatie.

De maine, adevaratii protagonisti ai acestor Jocuri, actorii principali, intra in focul luptei. De maine, incepe lupta pentru medalii. 102 sportivi romani sunt pregatiti de start. Fiecare cu sansele lui. Printre ei si 28 de sportivi dinamovisti care vor incerca sa imbogateasca zestrea de medalii olimpice a Romaniei si nu in ultimul rand, zestrea de medalii olimpice a Clubului Sportiv Dinamo.

In numele suporterilor dinamovisti de pretutindeni, DjSteve le ureaza succes si ii asigura ca de aici, din tara, le tinem pumnii stransi si suntem alaturi de ei.

PS : Se Ofera Recompensa Subsantiala

E bine că la Dinamo se învaţă limba română. Urmează să se înveţe şi limba fotbalui

O măsură bine venită. Cursuri de limba română pentru străinii de la Dinamo. Şefii clubului vor angaja un profesor care va lucra cu Miranda, cu Thiago, cu Romanovs şi cu Attoukoura. Ex-ce-lent! Dacă demersul era complet, poate nu ar fi stricat ca dom’ profesor, nu Rednic, să lucreze puţin şi la limba română vorbită de unii dintre acţionarii din Groapă. Care – ca să cuvîntăm ca domniile lor – am putea să-i recuperăm şi din punct de vedere lingvistic. Şi tot de la care nu am mai auzi în viitor perle de genul “băieţii erau temoraţi, apoi nu puteau ieşi din eforia meciului”. Başca teoria tandemului de trei fără cîrmaci, asezonată cu aceea a talismanului norocos. Cum altfel?

Aşadar, Pekarici şi compania vor studia cît de dulce şi de frumoasă e limba ce-o vorbim noi aici, pe cele două maluri ale Dîmboviţei. Demersul în sine e lăudabil şi trebuie instituţionalizat acum, cînd campionatul nostru s-a populat cu legiuni de fotbalişti din afara graniţelor. O minimă cunoaştere a limbii române e absolut necesară. Dincolo de expresii uzuale şi cuvinte-cheie precum “ce faci?, bine, mă laşi!, parai, euroi, ţeapă, fete frumoase, ieftine, cît?, bamboo, fratelli”, ei, străinii, ar asimila mult mai lesne indicaţiile tehnico-tactice. În paralel, n-ar fi rău ca şi fotbaliştii autohtoni să urmeze cursuri de spaniolă, portugheză şi engleză, eventual romgleză. Nici alde Diabate nu-i obligat în fond să înveţe mai multă română în două-trei luni decît a învăţat Cristi Borcea în toată viaţa!

Odată rezolvată problema Turnului Babel, va apărea o alta. Străinii vor pricepe că au nimerit în mijlocul unei babilonii interne, unde antrenorul continuă un fel de luptă de gherilă cu unii dintre principalii jucători, care jucători, la rîndu-le, îşi depăşesc constant statutul de salariaţi ai gazonului. Awoa, Campos şi ceilalţi ar înţelege, de fapt n-ar înţelege, cum e posibil ca echipa să funcţioneze mai bine în stare de război fratricid, de ce nu se ştie nici acum cine mai pleacă şi cine nu, cine dă bani, adică Vasile Turcu şi Cristi Borcea, şi cine nu, adică toţi ceilalţi.

Banalitate de final. Ar fi suficient ca la Dinamo toată lumea să vorbească limba fotbalului. Şi, în general, gruparea să fie animată de aceleaşi interese. Jocul formaţiei suferă nu din cauză că unii nu au studiat tipăriturile diaconului Coresi. Credeţi că în ipoteza unei repatrieri, ar deranja pe cineva dacă Tamaş ar zice la primul antrenament: Je m’appelle Gabriel et je suis le meilleur defenseur?

Olimpiada de la Beijing incepe astazi, cu turneul de fotbal (Prosport)

Tamas se intoarce in Groapa? (Gasca Slugilor Proaste)

Florin Prunea se rasteste la Gigi Becali! (Gasca Slugilor Proaste)

Orice sut in fund e un pas inainte! (Evenimentul Zilei)

Romania, locul 11 in clasamentul FIFA (Evenimentul Zilei)

Sorana Carstea vrea mancare japoneza, la Beijing!

Intervine CNA!

Vizionarea partidelor din Liga 1 la tv a devenit, incepand cu sezonul 2008/2009 o problema pentru multi dintre microbisti. Suporterii nemultumiti s-ar parea ca au reusit sa sensibilizeze Consiliul National al Audiovizualului care intentioneaza sa solicite primului ministru adaugarea campionatului national de fotbal pe lista evenimentelor de importanta majora.

“Noi vrem sa aparam interesul public si fotbalul este unul din fenomenele care sunt in interesul publicului. In momentul de fata cei de la RCS&RDS sunt in negocieri si cu alte companii de cablu pentru a receptiona postul care transmite meciurile din Liga I. CNA-ul va propune cat mai urgent primului ministru sa adauge campionatul intern pe lista evenimentelor de importanta majora si astfel nu vor mai exista probleme pentru cel putin 70% din fanii care vor sa urmareasca meciurile”, a declarat , pentru cotidianul “7 plus”, Dan Grigore, membru CNA.

Lider este în continuare campioana Europei, Spania, urmată de Germania şi Italia. Adversarele “naţionalei” României în preliminariile Campionatului Mondial din 2010 ocupă poziţiile: 12 – Franţa, 34 – Serbia, 59 – Lituania, 103 – Austria, 196 – Feroe.

Surprinzător, deşi campionatul a început, iar cupele continentale bat la uşă, unele dintre “europenele” noastre mai umblă să aducă jucători

Conform vechii înţelepciuni populare, adevăratul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car. Aplicat la fotbal, proverbul ar fi trebuit să determine cluburile noastre, cu precădere pe cele fruntaşe, să-şi rezolve problemele înainte de începerea sezonului oficial. Astfel încît, cristalizîndu-şi loturile, să ştie fiecare pe ce se bazează în campionat şi, mai departe, în competiţiile continentale.

Dar nu s-a întîmplat aşa. Într-un moment în care, mai organizate, CFR Cluj şi FC Vaslui şi-au definitivat efectivele, la Dinamo, la Steaua şi la Rapid, ordine aleatorie, e un du-te-vino permanent. Se pleacă şi, mai ales, se vine ca-n gară. Iată, deşi aduşi cu surle şi trîmbiţe, Pardo, “Pitbull” şi Djalovici încă n-au apucat să debuteze în echipament vişiniu. Columbianul Toja a sosit în Ghencea ieri, în vreme ce Dinamo, care abia a primit cartea verde a venezueleanului Campos, nu încetează să se agite. Îi vizează pe Tamaş şi pe africanul Sylla. Poate că toţi aceşti străini sînt jucători de calitate. Să admitem că sînt, dar şi, pe de altă parte, că le va trebui timp să se încadreze. Să arate ce şi cît pot, ce şi cît vor. În ideea că s-au şi disputat două etape din Liga I, iar cupele europene se apropie cu paşi vertiginoşi, rezultă că, din păcate, nu vor dispune de timpul necesar.

Nu-i uşor de precizat cine anume poartă vina unor căutări care parcă nu se mai termină, conducătorii ori tehnicienii? Cum Cristi Borcea declara, îndată după ce a obţinut semnătura lui Marius Niculae, că “nu mai luăm nimic deoarece avem cel mai tare lot”, probabil că primii. Egalul de la Tîrgu Jiu şi victoria chinuită din meciul cu Gaz Metan au dovedit însă că preşedintele executiv al lui Dinamo a evaluat greşit. “Cîinii roşii” mai degrabă latră decît muşcă, dar ăsta-i alt subiect. Oricum, nici antrenorii, mai puţin Peseiro, recent instalat, nu pot fi scoşi din cauză. Lăcătuş pentru că a rămas la timona formaţiei roş-albastre, iar Rednic pentru că, numit la 1 aprilie, a intrat în pîine pe 1 iunie. Ambii erau obligaţi să ceară întăriri, să insiste, să pună piciorul în prag. Dacă n-au făcut-o, sînt şi ei vinovaţi. Dacă au făcut-o şi n-au fost ascultaţi e tot aia.

Veţi zice că transferurile înseamnă o treabă delicată. Nu le perfectezi cînd doreşti, ci cînd poţi. Trebuie să le gîndeşti atent, nu să le forţezi. Corect. Doar că, şi aşa stînd lucrurile, surprinde faptul că tocmai echipele cu pretenţii mai umblă şi acum, adică tîrziu, să achiziţioneze jucători. Să sperăm că încetineala cu care au acţionat nu va fi păgubitoare. Există însă riscul să fie.