Despărţirea de Tadici

În loc să-i mulţumim marelui antrenor, noi ne grăbim să-l punem la zid! Nedrept şi trist

Sigur, Gaţu are dreptul să-l demită pe Tadici de la conducerea “naţionalei” de handbal feminin pe motiv că aceasta a decepţionat la JO şi nu şi-a îndeplinit obiectivul. Că nici Gaţu însuşi, ca preşedinte al FRH, nu şi l-a îndeplinit şi nu-i arată nimeni uşa e alt subiect, pe care n-ar strica să-l abordăm. Surprinzător e însă că lui Tadici i se reproşează acum atît clasarea dezamăgitoare a echipei, cît şi numeroasele deficienţe de comportament. Ar fi un bădăran care-şi jigneşte jucătoarele şi un satrap care le supune unui regim de cazarmă etc. Un dictator. Probabil că, dincolo de exagerările de rigoare, lucrurile au stat cîteodată chiar aşa. Numai că ele erau cunoscute, sau ar fi trebuit să fie, în Momentul în care FRH l-a numit în funcţie pe cel poreclit ţăranul. Un tehnician care, Şi pentru că a făcut 56 de ani, E socotit de modă veche. Pasămite, aparţinînd unei şcoli şi unei atitudini depăşite, Tadici ar fi, îl atacă inamicii, un fel de Halagian al semicercului.

Vorba unui clasic, din copacul prăbuşit toţi taie lemne. Ca atare, iată-l pe Tadici în mijlocul unei animozităţi generale, repudiat de cîteva dintre elevele sale şi hulit de oficialii Federaţiei, cu vicepreşedintele Paleu, cine-o fi dînsul?!, la pupitrul de comandă. într-o astfel de situaţie, îi e dificil să se apere. Puţini îl ascultă, iar şi mai puţini îl sprijină. Din preotul handbalului a devenit peste noapte groparul acestuia!

Fără îndoială că Tadici are şi defecte. La urma urmei, nimeni nu-i perfect pe lume, poate doar Gaţu şi Paleu. Pare însă o enormitate, chiar o blasfemie, să i se impute şi că nu s-ar pricepe, că n-ar fi meseriaş Cum să-l consideri impostor, făcătură, pe omul care a reuşit cu “naţionalA” Şi cu Oltchim Rîmnicu Vîlcea cele mai frumoase rezultate din istoria modernă a handbalului nostru?! Oricît l-ai duşmăni pe Tadici, acceptînd că trufia acestuia a stîrnit ostilitate, iar cariera lui invidie, n-ai cum să ignori că, pînă să ducă echipa reprezentativă la JO, unde handbalul feminin a fost singurul joc sportiv tricolor prezent, a calificat-o în finala Mondialelor din 2005 şi în semifinalele aceleiaşi competiţii din 2007. Cu Oltchim a cucerit, între alte trofee, Cupa Cupelor şi Supercupa Europei, ambele în 2007. Performanţele respective fiind greu de uitat, iar de contestat nici atît, meritele lui Tadici sînt imposibil de tăgăduit. Doar un  răuvoitor şi-ar asuma un asemenea risc.

Evident că pe marginea mazilirii în discuţie se poate discuta, cu argumente pro şi contra, la nesfîrşit. Din punctul meu de vedere, ca şi al multor altora, lucrurile sînt însă clare şi, din păcate, triste. Nu numai că nu ştim să ne preţuim cum se cuvine antrenorii, dar nu ştim nici să ne despărţim de ei. Din care pricină, nerecunoscători, în loc să-i strîngem mîna lui Tadici, îl punem la zid. Nu-i corect.

Rapid-Dinamo se joacă murdar

„Rapid a stat 25 de ani în Liga a doua, nu s-au obişnuit cu fotbalul mare“, a fost declaraţia lui Cristi Borcea care a stârnit mânia giuleştenilor. Aceştia i-au răspuns dinamovistului într-o manieră dură, printr-un comunicat postat pe site-ul clubului. Rapidiştii folosesc cuvinte grele, atunci când vorbesc de clubul Dinamo, considerat „al doilea avorton al fotbalului românesc“, ori „un imens fals istoric“. Nici dinamoviştii nu au stat cu mâinile în sân, iar replica lor a venit prompt, tot printr-un comunicat. „Să fie depunctaţi“, cer aceştia, răbufnind apoi la adresa oficialilor rapidiştii: „Angajaţii din Giuleşti sunt de Bălăceanca“. Fathi Taher a vrut să pună punct scandalului, anunţând amendarea managerului sportiv Cristian Costache, cel care a redactat comunicatul Rapidului.

Pe scurt…pe scurt…pe scurt

Mutu versus Sumudica! (Prosport)

Olimpiada de la Beijing incepe astazi, cu turneul de fotbal (Prosport)

Tamas se intoarce in Groapa? (Gasca Slugilor Proaste)

Florin Prunea se rasteste la Gigi Becali! (Gasca Slugilor Proaste)

Orice sut in fund e un pas inainte! (Evenimentul Zilei)

Romania, locul 11 in clasamentul FIFA (Evenimentul Zilei)

Sorana Carstea vrea mancare japoneza, la Beijing!

Întîrziere riscantă

Surprinzător, deşi campionatul a început, iar cupele continentale bat la uşă, unele dintre “europenele” noastre mai umblă să aducă jucători

Conform vechii înţelepciuni populare, adevăratul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car. Aplicat la fotbal, proverbul ar fi trebuit să determine cluburile noastre, cu precădere pe cele fruntaşe, să-şi rezolve problemele înainte de începerea sezonului oficial. Astfel încît, cristalizîndu-şi loturile, să ştie fiecare pe ce se bazează în campionat şi, mai departe, în competiţiile continentale.

Dar nu s-a întîmplat aşa. Într-un moment în care, mai organizate, CFR Cluj şi FC Vaslui şi-au definitivat efectivele, la Dinamo, la Steaua şi la Rapid, ordine aleatorie, e un du-te-vino permanent. Se pleacă şi, mai ales, se vine ca-n gară. Iată, deşi aduşi cu surle şi trîmbiţe, Pardo, “Pitbull” şi Djalovici încă n-au apucat să debuteze în echipament vişiniu. Columbianul Toja a sosit în Ghencea ieri, în vreme ce Dinamo, care abia a primit cartea verde a venezueleanului Campos, nu încetează să se agite. Îi vizează pe Tamaş şi pe africanul Sylla. Poate că toţi aceşti străini sînt jucători de calitate. Să admitem că sînt, dar şi, pe de altă parte, că le va trebui timp să se încadreze. Să arate ce şi cît pot, ce şi cît vor. În ideea că s-au şi disputat două etape din Liga I, iar cupele europene se apropie cu paşi vertiginoşi, rezultă că, din păcate, nu vor dispune de timpul necesar.

Nu-i uşor de precizat cine anume poartă vina unor căutări care parcă nu se mai termină, conducătorii ori tehnicienii? Cum Cristi Borcea declara, îndată după ce a obţinut semnătura lui Marius Niculae, că “nu mai luăm nimic deoarece avem cel mai tare lot”, probabil că primii. Egalul de la Tîrgu Jiu şi victoria chinuită din meciul cu Gaz Metan au dovedit însă că preşedintele executiv al lui Dinamo a evaluat greşit. “Cîinii roşii” mai degrabă latră decît muşcă, dar ăsta-i alt subiect. Oricum, nici antrenorii, mai puţin Peseiro, recent instalat, nu pot fi scoşi din cauză. Lăcătuş pentru că a rămas la timona formaţiei roş-albastre, iar Rednic pentru că, numit la 1 aprilie, a intrat în pîine pe 1 iunie. Ambii erau obligaţi să ceară întăriri, să insiste, să pună piciorul în prag. Dacă n-au făcut-o, sînt şi ei vinovaţi. Dacă au făcut-o şi n-au fost ascultaţi e tot aia.

Veţi zice că transferurile înseamnă o treabă delicată. Nu le perfectezi cînd doreşti, ci cînd poţi. Trebuie să le gîndeşti atent, nu să le forţezi. Corect. Doar că, şi aşa stînd lucrurile, surprinde faptul că tocmai echipele cu pretenţii mai umblă şi acum, adică tîrziu, să achiziţioneze jucători. Să sperăm că încetineala cu care au acţionat nu va fi păgubitoare. Există însă riscul să fie.

La trîntă cu penaltyurile!

În două etape, un singur arbitru lăsat repetent, arădeanul Ovidiu Haţegan

De cînd directorul general al FRF nu mai hotărăşte delegările arbitrilor în Liga I, ci şeful CCA, lumea fotbalului nostru s-a împărţit. Prietenii lui Ionuţ Lupescu contestă înlocuirea acestuia, în vreme ce adversarii lui, parcă mai numeroşi, afirmă că Gheorghe Constantin se achită mai bine de sarcini. Duminică seara, la Recursul etapei pe GSP TV, Mihai Stoica se referea la “creşterea calităţii arbitrajelor”, iar ceilalţi invitaţi din studio, Cristian Borcea şi Victor Becali, l-au susţinut.

Deoarece s-au consumat numai două etape, e prematur de tras concluzii. Totuşi, după cum i-a apreciat Gazeta pe arbitri pînă acum, Stoica pare să aibă dreptate. Fireşte, GSP a acordat 18 note, cîte meciuri s-au jucat, dintre care 10 de 7, 3 de 6, 4 de 5 şi una singură de 4, lui Ov. Haţegan. Rezultă o medie aproape de 6, adică mulţumitoare în condiţiile în care, spre deosebire de ediţiile precedente, actualul campionat a început în trombă. Pe lista celor cu 7 figurează Al. Tudor, S. Corpodean, fiecare cu cîte o “dublă”, T. Crăciunescu, A. Bogaciu, S. Colţescu, Al. Deaconu, M. Martiş şi M. Avram. Cu observaţia că Deaconu, asemenea lui Tudor şi Corpodean delegat în ambele etape, a primit şi un 5. Personajului principal din “cazul bricheta” i s-a scăzut nota la Urziceni, considerîndu-se că în partida dintre Unirea şi Argeş le-a refuzat gazdelor un penalty clar (la Bilaşco), pentru ca, în compensaţie, să le ofere ulterior un altul (la Onofraş). Evident că notele respective conţin o doză mai mare sau mai mică de subiectivism. Ziariştii sînt oameni, nu maşini. De pildă, destui gîndesc că prestaţia lui Ov. Haţegan de la FC Vaslui – Steaua a fost judecată cu asprime exagerată, la sînge. Corect, a greşit cînd nu l-a eliminat pe senegalezul N’Doye, destule voci pretinzînd că trebuia să procedeze la fel şi cu Rădoi, dar adevărul e că arădeanul a dus la capăt o partidă încinsă. A greşit, dar omeneşte, nu s-a făcut de rîs.

De remarcat şi că arbitrilor cu 5, ei fiind I. Kovacs, Al. Deaconu, C. Balaj şi M. Drăgănescu, li s-a imputat, cu excepţia primului, care i-a arătat lui Eric de la Gaz Metan două cartonaşe galbene în întîlnirea cu Oţelul şi nu l-a trimis la cabine, mai ales erori comise în cîntărirea fazelor din careu. Fie că n-au dictat penaltyuri, fie că le-au dictat prea uşor. La acest capitol mai au de lucru “centralii” români, datori să ajungă la o interpretare uniformă în privinţa intervenţiilor ce necesită ori nu indicarea punctului de la 11 metri. Regulamentul e unul, dar deciziile lor diferă. Să admitem însă, fără a scuza, că arbitrii se confruntă pretutindeni cu aceeaşi problemă.

Trăgînd linie, se poate spune că debutul stagiunii ne îngăduie să vorbim, ca şi Mihai Stoica, despre ridicarea nivelului arbitrajului. Constatarea trebuie să ne bucure, dar şi să-i determine pe Costică – Vîlcea şi pe coechipierii lui din conducerea CCA să fie foarte exigenţi şi, pe de altă parte, cît mai precauţi. Pentru că paza bună trece primejdia rea, iar greul abia urmează.

Prima analiză / Rapid peste tot

Echilibrul unei echipe e dat de ambele faze. CFR e lider în clasament, dar trupa lui Peseiro a stat mai bine pe teren în prima rundă

Da, ştiu, nu se pot da verdicte după o etapă. Just, nu se pot face judecăţi de valoare absolută între echipe care joacă împotriva unor adversari de valori diferite, pe propriul teren sau în deplasare. Dar, la finele ultimului meci al primei runde, nasul fin al microbiştilor şi ochiul lor versat percep bucăţi de realitate. Cifrele vin întotdeauna să confirme primul instict. Dar să şi îndrepte o parte din impresiile rostite la cald, la nervi, la rezultat.

Baza de analiză a rămas aceeaşi de anul trecut. Deocamdată. Vorbim despre CFR, Steaua, Rapid, Dinamo şi Timişoara. Adică despre formaţiile care au aplicat şi în acest sezon la titlu. Comparăm in integrum, dar defalcăm pe cele două faze: apărarea şi atacul.

Apărarea: Steaua în scădere, Rapidul beton
Prima oară punem fundaţia. Capitolul defensivă nu mai e dominat ca anul trecut de Steaua. Trupa lui Lăcătuş şi-a menţinut presingul înalt (45,7m), cel mai bun dintre toate candidatele, şi coordonarea dintre cei 4 de pe linia de fund, de vreme ce adversarul a fost surprins de 8 ori în ofsaid. Cu toate astea, şuturile şi ocaziile la poarta lui Zapata s-au înmulţit. Semn că marea problemă rămîne linia de mijloc, depăşită uşor. Steaua a renunţat la un mijlocaş defensiv, dar a pus în locul lui un Tiago care nu e nici cal, nici măgar. Nu-i nici cîine în apărare, nici zmeu în atac.

Rapid însă merge pe principiul că mai bună apărare ca atacul nu există. Herea şi Lazăr, iubitori de minge, nu se dau în lături de la vreo alunecare, iar rezultatul s-a văzut în cifre. Priviţi-le şi veţi constata că Rapid e cea mai echilibrată echipă a debutului de sezon!

0 ocazii a avut Bistriţa la poarta Rapidului

La CFR, îngrijorarea lui Andone după 4-0 nu-i din registrul ipocrit. În faţa unei echipe astenice precum cea a Otopeniului, campioana a suportat 14 şuturi la poartă. E adevărat că ele au însemnat doar două ocazii. Dar, ca şi în cazul lui Dinamo, defensiva nu-i un motiv de bucurie nici pentru Ando, nici pentru Rednic. La Uhrin, aproape nu ne mai surprinde, cehul obişnuindu-şi suporterii cu multe senzaţii tari în special în deplasare. Cum s-a întîmplat la Piteşti, cînd Argeşul a avut nu mai puţin de 7 ocazii de gol.

Atacul: vişiniii strălucitori
În atac lucrurile sînt şi mai clare. Aici supremaţia o deţin Rapid şi CFR. Campioana are o eficacitate senzaţională, iar în Giuleşti posesia e stare de fapt. Tirul a fost cam acelaşi, ocaziile aidoma. Dinamo a punctat pe fază ofensivă doar la schimbările de ritm, cele mai multe, dar, de multe ori ele nu au survenit din trecerea rapidă de la alergare metronom la contraatac, ci de la alternarea perioadelor de somn, cu cele de fotbal în viteză. Surpriza mare vine de la Timişoara, o formaţie gîndită pe calapodul ofensivei, dar care nu şi-a creat la Piteşti decît 3 ocazii gol. Steaua, în schimb, ajunge la fel de greu la finalizare ca anul trecut. E echipa care se chinuie să şuteze şi, la fel ca marea rivală din Ştefan cel Mare, nimereşte greu cadrul porţii. În plus, a pierdut şi fazele fixe, fără Mendoza la execuţie şi Goian sau Dică la finalizare.

Steaua e singura echipă dintre “granzi” care n-a marcat în etapa inaugurală

Unicul capitol la care a făcut progrese e cel al jocului individual. Am văzut mai multe driblinguri, dar nu şi continuări eficiente ale fazelor. Ca la Rapid şi CFR, ca să încheiem cu premiantele primei runde.