Venind din România, primul lucru care te uimeşte când intri în baza de canotaj de la Shunyi este afluenţa de spectatori. 15.000 de fani agită steaguri de toate culorile în tribune, cele mai multe fiind britanice. Evident, de vreme ce în Insulă a fost consemnată prima cursă de canotaj, în urmă cu vreo 300 de ani. Apa este liniştită, vremea superbă, iar emoţiile sportivilor se simt chiar şi din tribună, aduse pe ecranele imense de camerele de filmat, aflate peste tot. Prima zi de finale a venit cu speranţe pentru români. La o săptămână după primul aur olimpic la Beijing, cucerit de judoka Alina Dumitru, se aştepta ca la zestrea delegaţiei să se mai adauge un titlu. Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu porneau favorite în proba de „doi fără cârmaci”, pe care o câştigaseră şi la Atena. Mai mult, Andrunache punctase şi la Sydney, în 2000, alături de Doina Ignat.
S-au instalat la şefie de la 1.000 m
Cursa româncelor a fost a treia în program. Trei minute de întârziere au sporit tensiunea. Geta şi Suzi au pornit bine, menţinând un loc în plutonul fruntaş. Locul trei de la 500 de metri nu a îngrijorat pe nimeni: loviturile lungi şi tehnica perfectă le permitea să se menţină în cursă chiar şi cu efort mai mic decât adversarele. De la 1.000 de metri, au luat conducerea. Chinezoaicele au ridicat strocul, dar valoarea şi pregătirea româncelor au fost superioare.
Şi-au urcat singure barca pe supoţi
Victoria le-a descătuşat: bucurie pe ponton şi lacrimi la festivitatea de premiere. Apoi, sute de felicitări, dar nu şi favoruri: când au ajuns la hangar, nu le-a ajutat nimeni să care barca până pe suporţii speciali. Poate că şi de aici porneşte forţa acestor fete extraordinare: au răzbit mereu prin forţele proprii, fără protecţie sau vreun statut special!
3 victorii consecutive în proba feminină de două rame fără cârmaci are România la ultimele trei ediţii ale JO

